ACUL ALBINEI

 Ca orice fiinta din lume, albina are o arma de lupta pe care o foloseste si la atac si la aparare atunci cand

nevoia o cere. Aceasta arma de atac este acul cu venin pe care albina il are in partea de jos a abdomenului, acul albinei este singurul dintre organe care nu lucreaza reflex ci sub comanda                                  creierului.

                                    

 Acul albinei nu este un ac ca oricare, daca am avea o lupa am vedea pe el niste carlige intoarse ca la o undita. Cu aceste carlige acul se prinde in locul unde inteapa fara sa se desparta de basica cu venin din pantecele vitezei aparatoare a cetatii. Dupa ce ne inteapa albina aceasta nu mai are mult de trait, deoarece nici o albina nu poate traii  fara acul sau care este un organ insemnat ce formeaza un tot nedespartit de fiinta  ei. Acul desi pare ca este intreg este taiat drept in doua de-a lungul sau, amandoua jumatatile au cate un santulet sapat pe dinauntru care formeaza un canal.Initial acul este infipt foarte putin dar acesta se contracta si patrunde cat mai adanc in piele asfel veninul din basica patrunde la o adancime cat mai mare. Pentru a indeparta acul intotdeauna trebuie sa ne folosim de unghii astfel incat sa prindem acul in asa fel incat sa nu stivim basica, stivind basica acceleram introducerea veninului in corp.

Cum ademenim roiul de albine

Este bine stiut faptul ca apicultorii au mari probleme cu roiurile. O solutie de ademenire a roiurilor ar fi urmatoarea: Intr-o sticla cu alcool topim pana la saturatie propolis ce a fost cules toamna de pe rame, lasam amestecul sa se dospeasca si sa se limpezeasca bine cateva ore dupa care adaugam putina esenta de melisa sau extract de coaja de lamaie, amestec pe care il lasam sa se limpezeasca cateva ore. Aceasta solutie este magica pentru roiuri.
Luam o roinita in care avem faguri vechi, bine pastrati, sau in lipsa acestora merge chiar si un stup gol il sprijinim printre crengile unui copac de prin apropierea stupilor, dupa ce trunam in interiorul stupilor  printre faguri sau frecam peretii stupului cu solutia pregatita sigur vom ademenii roiuri in cuita astfel pregatia.
Locurile cele mai bune de ales pentru a prinde roiuri sant de obicei cele unde s-au mai asezat alte roiuri. Explicatia acestui fenomen este usoara: mirosul patruzator si caractersitic al unei regine se stie ca se pastreaza multa vreme pe acelasi loc, de vom ucide o regina pe marginea unui stup sau intr-un loc in apropierea albinelor vom vedea zile intregi cum in acle loc vin albinele stupului orfan sau alte albine. Asa se explica cum roiurile se aseaza de obicei pe locul unde s-au asezat in trecut alte regine.

Moartea reginei

Rareori se intampla ca o regina sa moara de moarte naturala, cu toate ca albinele o ingrijesc asa de bine si o pazesc de toate riscurile si amenintarile. Daca frigul este prea mare ele o tin pe regina in mijlocul ghemului, incalzind-o cu trupurile lor, de foame regina moare numai atunci cand cea din urma picatura de miere s-a terminat in stup, adesea s-au gasit albine sleite si lihnite de foame si unde regina era vioaie si puternica, albinele pastreaza in stup tot ce e mai bun pentru ea sacrificandu-si viata numai ca regina lor sa poata trai si sa-si duca mai departe neamul. De accidente de zbor regina este ferita, deoarece paraseste stupul doar atunci cand se fecundeaza sau roieste. De boala regina este ultima care este atinsa, caci grija albinelor si hrana curata ce-o primeste o apara intr-o mare masura. 
Mai curand regina moare din cauza apicultorului nepriceput, care din nestiinta sau din nepasare uita ca reginele din firea lor sunt foarte simtitoare la zgomote, fum si lumina brusca, apicultorul cercetand stupul ridica cu stangacie ramele si cum regina noastra se ascunde pe latisorul lateral al unei rame, crezand ca e mai aparata acolo, o miscare gresita a apicultorului si ea cade victima, strivita intre peretele latisorului ramei si peretele stupului si astfel stupul ramane orfan poate chiar intr-o perioada cand colonia nu mai este in stare sa-si creasca o alta regina din lipsa de oua.
De aceea se cere ca apicultorul la deschiderea unui stup sa nu dea prea mult fum, sa nu loveasca ramele una de alta, sa le scoata drept in sus, tot drept sa le introduca si mai cu seama sa nu faca zgomot. Fiind prea mult zgomot regina se sperie si incepe sa alerge pe rame, iar albinele o pot lua drept o straina si o ucid chiar ele fara a-si da seama ceea ce fac pe moment. Aceasta eroare facuta de albine vine din cauza faptului ca ele cred ca e una venita de afara sa tulbure linistea stupului.
Albinele isi mai ucid regina atunci cand aceasta a ajuns la o varsta inaintata si ele si-au crescut o alta regina tanara si viguroasa. 
Alteori cand apicultorul umbla la stup si pune mana pe regina dandu-i mirosul degetelor sale, atunci albinele nu o mai recunosc si o ucid.
Se intampla ca regina sa fie omorata chiar de hoate, acestea intra in stup si se reped la regina stiind ca o colonie fara conducator este descurajata si se lasa in voia sorti.
Insa e uimitor faptul ca albinele cipriote niciodata nu-si ucid regina. Desi e straina si vrea sa intre in stupul lor, ori de e una din reginele tinere care tocmai parasise stupul cu un roi si doreste sa se reintoarcaa in stupul mama unde este deja o soara de a ei stapana aleasa , niciodata albinele cipriote nu o vor ucide. O inconjoara cu mare atentie si o imping afara din stup.
Aceasta pare a fi o conceptie noua de civilizatie in obiceiurile albinelor care dovedesc ca ele veolueaza spre un ideal de perfectie spre care toti tindem, dar pe care trebuie sa marturisim  ca in unele privinete noi oameni nu l-am atins.
 

Acul reginei

Regina stupului la fel ca si albinele are un ac pe care nu-l scoate decat impotriva unei alte regine rivale care i-ar iesi in cale si-ar voi sa o detroneze.
Oricine poate lua in mana o regina, aceasta niciodata nu isi va scoate acul, se spune ca regina se considera atat de sus pusa incat se considera o divinitate si in afara de ea totul este pamantesc si nu merita nici atacul nici apararea ce ar schita-o prin vreun gest fata de oricine si orice si nu vede pe nimeni care sa ii primejduiasca existenta ei regala, singura fiinta pentru care va folosi acul este o alta regina care ar dori sa ii ia locul. Tocmai de aceea acul sau care are forma unei sabie inconvoiate srpe varf il scoate numai atunci cand se lupta cu o rivala.
O lege mai puternica decat vointa lor si care trece dincolo de orice ratiune de a-si pastra viata este legea impusa de natura in care se spune ca regina stupului pentru a ramane regina trebuie sa poarte lupte grele, pentru ca cele mai puternice regine sa fie stapane in stupi, prin riscul vietii ele trebuie sa isi castige drept si cinstit gloria de a fi mame unice.
Cand in stup se intampla sa avem doua regine acestea incep sa se caute grabite, imbrancesc supusele care nu mai au timp sa se fereasca din calea lor, le calca, trec peste ele pana cand se zaresc, in acel moment se indreapta cu indarjire una contra celeilalte, se napustesc, se prind in brate, pentru ca sa nu se mai slabeasca nici o clipa pana cand una din ele nu cade rapusa. Se rasucesc si cad rostogolindu-se, acele se incruciseaza, se lovesc una de alta, cautand locul potrivit pentru a baga acul in pantecele rivalei, aceasta lupta tine pana cand una din ele sleita de puteri incearca sa fuga, insa albinele care stau de jur imprejur nu o lasa pe fugara sa paraseasca campul de lupta si atunci cea ce inca mai are putere se napusteste pe cea sleita de putere pentru ai da lovitura de gratie. 
Acul ascutit si veninos patrunde cu usurinta in locul vulnerabil si rivala cade rapusa. In timp ce regina victorioasa isi ia in primire cetatea, albinele arunca afara din stup cadavrul celei invinse.

Alimentatia Matci

Foarte multi se intreaba cum se hraneste matca sau mai bine zis regina stupului? Din cei foarte multi care isi pun aceasta intrebare sant foarte multi care spun ca albinele isi hranesc regina dandu-i cu limba hrana necesara ceea ce este total gresit deoarece limba albinelor este inconvoiata in jos si nu au posibilitatea sa faca acest lucru. Pentru a se hrani regina isi introduce limba in gura albinutelor hranitoare unde gaseste hrana gata pregatita in gusulite, ea soarbe hrana gasita si merge mai departe cu ouatul.
Albinele care inconjoara regina au toata atentia indreptata asupra ei cautand sa-i ghiceasca din ochi orice grija si nevoie ar avea, aceste albinute o ingrijesc, o hranesc, o curata, o mangaie cu antenele ca si cand ar dori sa-i vorbeasca si s-o distreze  in obositaoarea ei munca, albinutele ii arata reginei lor dragostea si respectul pe care noi oameni uitam sa-l aratam Regilor si Reginelor noastre sau semenilor nostri.
Regina in stup nu face nimic singura, ea este obisnuita cu asemenea griji din partea albinelor, incat daca o inchidem singura in cusca punandu-i mancare din belsug sigur o vom gasi moarta, pentru ca ea nu stie cum sa manance singura. tocmai de aceea niciodata nu trebuie sa inchidem o regina singura ci intotdeauna insotita de cateva albinute. 
Binenteles ca regina le rasplateste pe albinute prin tot ceea ce face ca acea familie sa fie mereu incredintata de un viitor bun.
Primavara asa cum am mai spus incepe sa oua cate putin in locul cel mai cald si aerisit al stupului, ei ii place sa oua in celule de lucratoare si numai atunci cand sant fagurii plini depune oua de trantor.
Daca un apicultor mai putin priceput la asezarea pentru iernat a cuibului nu a indepartat ramele cu celule de trantor si regina gaseste drept in locul cald o rama cu asemenea celule incepe sa depuna oua in ele oricata neplacerea iar face acest lucru.
Unii apicultori pentru a pacali albinele ca afara mai este nectar in special toamna tarziu dau familiilor de albine un sirop de zahar special in cantitati mici  si asta pentru ca albinele sa nu ii reteze portia de mancare reginei si astfel apicultorii reusesc sa insele albinele care hranesc din belsug regina si ea depune oua pana tarziu, aceasta hranire se numeste hranire stimulenta.