FUMUL

In operatiile pe care le facem la un stup se stie ca fumul este cel mai pretios ajutor, dar pentru albine este ceva ce le ingrozeste, este ceva care le amenintacasa, puietul si proviziile. Primejdia pe care o intrezaresc insa la aparitia fumului le face sa se repeada la celulele pline cu miere pentru a-si umple gusulitele cu miere, ca in cazul in care va trebui sa paraseasca stupul sa aiba in pribegia lor macar un pic de hrana de unde sa se alimenteze si sa-si poata cladi o noua asezare.
In aceasta situatie albinele avand gusa si stomacul plin acestea nu-si mai pot misca abdomenul in deplina libertate si astfel ele nu mai pot intepa pentru a-si apara stupul si se vor lasa conduse la voia intamplari de catre stupar.
Fumul trebuie sa fie dat cu multa masura, in cantitate mare el ameteste albinele, le face sa isi piarda pentru o clipa simtul discretiei si uneori le inatrata.
Daca afumam prea mult un stup albinele se opresc pentru ceva timp din munca lor. De aceea este bine sa se umble cat mai putin in stup in timpul marii activitati.
Fumul sa nu fie prea fierbinte, iar combustibulul sa arda incet si fara flacara.
Cand dam fumul asupra albinelor din rame apasarea foalelor sa fie fie foarte inceata pentru ca el sa iasa domol.