Rareori se intampla ca o regina sa moara de moarte naturala, cu toate ca albinele o ingrijesc asa de bine si o pazesc de toate riscurile si amenintarile. Daca frigul este prea mare ele o tin pe regina in mijlocul ghemului, incalzind-o cu trupurile lor, de foame regina moare numai atunci cand cea din urma picatura de miere s-a terminat in stup, adesea s-au gasit albine sleite si lihnite de foame si unde regina era vioaie si puternica, albinele pastreaza in stup tot ce e mai bun pentru ea sacrificandu-si viata numai ca regina lor sa poata trai si sa-si duca mai departe neamul. De accidente de zbor regina este ferita, deoarece paraseste stupul doar atunci cand se fecundeaza sau roieste. De boala regina este ultima care este atinsa, caci grija albinelor si hrana curata ce-o primeste o apara intr-o mare masura.
Mai curand regina moare din cauza apicultorului nepriceput, care din nestiinta sau din nepasare uita ca reginele din firea lor sunt foarte simtitoare la zgomote, fum si lumina brusca, apicultorul cercetand stupul ridica cu stangacie ramele si cum regina noastra se ascunde pe latisorul lateral al unei rame, crezand ca e mai aparata acolo, o miscare gresita a apicultorului si ea cade victima, strivita intre peretele latisorului ramei si peretele stupului si astfel stupul ramane orfan poate chiar intr-o perioada cand colonia nu mai este in stare sa-si creasca o alta regina din lipsa de oua.
De aceea se cere ca apicultorul la deschiderea unui stup sa nu dea prea mult fum, sa nu loveasca ramele una de alta, sa le scoata drept in sus, tot drept sa le introduca si mai cu seama sa nu faca zgomot. Fiind prea mult zgomot regina se sperie si incepe sa alerge pe rame, iar albinele o pot lua drept o straina si o ucid chiar ele fara a-si da seama ceea ce fac pe moment. Aceasta eroare facuta de albine vine din cauza faptului ca ele cred ca e una venita de afara sa tulbure linistea stupului.
Albinele isi mai ucid regina atunci cand aceasta a ajuns la o varsta inaintata si ele si-au crescut o alta regina tanara si viguroasa.
Alteori cand apicultorul umbla la stup si pune mana pe regina dandu-i mirosul degetelor sale, atunci albinele nu o mai recunosc si o ucid.
Se intampla ca regina sa fie omorata chiar de hoate, acestea intra in stup si se reped la regina stiind ca o colonie fara conducator este descurajata si se lasa in voia sorti.
Insa e uimitor faptul ca albinele cipriote niciodata nu-si ucid regina. Desi e straina si vrea sa intre in stupul lor, ori de e una din reginele tinere care tocmai parasise stupul cu un roi si doreste sa se reintoarcaa in stupul mama unde este deja o soara de a ei stapana aleasa , niciodata albinele cipriote nu o vor ucide. O inconjoara cu mare atentie si o imping afara din stup.
Aceasta pare a fi o conceptie noua de civilizatie in obiceiurile albinelor care dovedesc ca ele veolueaza spre un ideal de perfectie spre care toti tindem, dar pe care trebuie sa marturisim ca in unele privinete noi oameni nu l-am atins.
Mai curand regina moare din cauza apicultorului nepriceput, care din nestiinta sau din nepasare uita ca reginele din firea lor sunt foarte simtitoare la zgomote, fum si lumina brusca, apicultorul cercetand stupul ridica cu stangacie ramele si cum regina noastra se ascunde pe latisorul lateral al unei rame, crezand ca e mai aparata acolo, o miscare gresita a apicultorului si ea cade victima, strivita intre peretele latisorului ramei si peretele stupului si astfel stupul ramane orfan poate chiar intr-o perioada cand colonia nu mai este in stare sa-si creasca o alta regina din lipsa de oua.
De aceea se cere ca apicultorul la deschiderea unui stup sa nu dea prea mult fum, sa nu loveasca ramele una de alta, sa le scoata drept in sus, tot drept sa le introduca si mai cu seama sa nu faca zgomot. Fiind prea mult zgomot regina se sperie si incepe sa alerge pe rame, iar albinele o pot lua drept o straina si o ucid chiar ele fara a-si da seama ceea ce fac pe moment. Aceasta eroare facuta de albine vine din cauza faptului ca ele cred ca e una venita de afara sa tulbure linistea stupului.
Albinele isi mai ucid regina atunci cand aceasta a ajuns la o varsta inaintata si ele si-au crescut o alta regina tanara si viguroasa.
Alteori cand apicultorul umbla la stup si pune mana pe regina dandu-i mirosul degetelor sale, atunci albinele nu o mai recunosc si o ucid.
Se intampla ca regina sa fie omorata chiar de hoate, acestea intra in stup si se reped la regina stiind ca o colonie fara conducator este descurajata si se lasa in voia sorti.
Insa e uimitor faptul ca albinele cipriote niciodata nu-si ucid regina. Desi e straina si vrea sa intre in stupul lor, ori de e una din reginele tinere care tocmai parasise stupul cu un roi si doreste sa se reintoarcaa in stupul mama unde este deja o soara de a ei stapana aleasa , niciodata albinele cipriote nu o vor ucide. O inconjoara cu mare atentie si o imping afara din stup.
Aceasta pare a fi o conceptie noua de civilizatie in obiceiurile albinelor care dovedesc ca ele veolueaza spre un ideal de perfectie spre care toti tindem, dar pe care trebuie sa marturisim ca in unele privinete noi oameni nu l-am atins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu